DISTR'UGE, distr'ug, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face să-si piardă sau a-si pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniste sufletească etc. [Perf. s. distrus'ei, part. distrus] - Din it. distruggere.
Sursă : DEX'98 (52532)  - LauraGellner

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri
Sursă : Antonime (68789)  - siveco

DISTR'UGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârsi, a strica. (Dusmanii au ~ tot ce le-a iesit în cale.) 2. a desfiinţa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toţi.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. si reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a sterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. si reg.) a (se) ticălosi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)
Sursă : Sinonime (182044)  - siveco

distr'uge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. distr'ug, 1 pl. distr'ugem; part. distr'us
Sursă : DOR (241319)  - siveco

A SE DISTR'UGE mă distr'ug intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-si pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-si pierde sănătatea. /<it. distruggere
Sursă : NODEX (332487)  - siveco

A DISTR'UGE distr'ug tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localităţi etc.) A face să nu mai existe; a sterge de pe faţa pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere
Sursă : NODEX (332486)  - siveco